Stii..cand ai plecat, doar tu ai reusit sa spui cea ce ai vrut, astfel m-am simtit dator cu niste raspunsuri care trebuie sa mi le dau. Raspunsurile astea sunt pentru mine si iti sunt adresate tie, deoarece doar tu le poti intelege, sunt raspunsurile care mi le-ai dat tu.
Astazi am aflat ca cel mai bun mod de a vorbi cu tine acum este astfel, printr-o oarecare scrisoare electronica.
Tot timpul am fost pregatit ca cineva sa plece, nu conta ca erai tu sau era altcineva. Am dezbatut atat de mult ideea asta in capul meu incat faptul in sine mi se parea un mizilic. Era simplu, cineva pleca si gata. Exact, n-a fost asa simplu. Stiu doar ca timp de 8 ani am reusit sa devin eu insumi o parte din tine, si oricat m-as fi asteptat ca cineva sa plece, n-am luat in considerare acest detaliu important, n-ai plecat doar tu, am plecat chiar eu, aveam impresia ca inca esti aici, ca inca e foarte bine.
N-am apucat sa-mi iau ramas bun asa cum se cuvine. In tot acest timp mi-am dat seama ca sunt puternic, ca am rezistat si am facut fata foarte bine si ca vai mie. N-a fost asa mai...n-a fost asa deoarece atunci cand ai decis ca locul tau nu era aici, noi doi eram deja straini, nu ne vorbeam, nu ne vedeam, nu ne intelegeam si aveam doar vechiile fotografii din trecut pe cand ne cunosteam si dupa care ne ghidam in relatia de zi cu zi. Dupa ce ai plecat totul a ramas la fel, ma gandeam la tine ca fiind la fel de minunata si n-am avut nici o clipa in care sa fiu suparat pe tine sau pe mine sau pe oricine altcineva si n-am inteles de ce, pana acum.Ca eram deja straini pe-atunci, e singurul lucru care il regret. Inainte sa pleci, cand ai plecat si dupa ce ai plecat am ramas cu imaginea aceleiasi persoane minunate pentru ca, mi-ai ramas intiparita in minte doar in acele zile in care decideai sa arati si celorlalti cum esti defapt.
M-am simtit dator, m-am simtit dator sa-ti raspund, m-am simtit dator sa-ti reamintesc ca la biletul dus, poti primi cu putina stradanie si altul intors.
Take care kiddo, you're on your own now.
Daca intelegi macar o singura parte din toata chestia asta, inseamna ca n-ai plecat degeaba, cel putin nu pentru mine :)
sâmbătă, 31 iulie 2010
luni, 22 februarie 2010
Post
Acesta este un post.Spre deosebire de altele,acesta este mai nou,are cele mai putine caractere si nu reflecta nimic.Din pacate aici se incheie.
Deoarece o nevoie speciala care imi face disperate semne din adancul subsolului,prea ametita de plantele etno( ) am editat acest post.
Al doilea edit vine cu ceva mai nou,mai bun,mai fericit,mai mare,mai rotund,mai...iunie,decembrie.Rezultatul este acelasi : un fluture.
Este acelasi post,doar ca revizuit.Daca vreti il puteti compara cu un parbriz care e in decursul unei spalari,se spala,se spala,se spala,pana ramane fara apa.
Cand credeam ca scriu si eu un post scurt,dar nu,noi suntem lungareti de felul nostru.
Eu tot timpul am vrut sa primesc flori,dar niciodata n-am realizat ca defapt nu aveam pamant.
EDIT: Cumpar pamant pentru flori.
EDIT2: Primesc flori gratis.
Edit special pentru rotofeiul meu stereotip in comunicare : LoL.Dragi mei,nu va mai ganditi la picioare de caini,LoL inseamna altceva.
Later x. Unde X ia valori multiple : E+D+I+T.
In seara aceasta am realizat de ce ma pasioneaza apa.Pe langa faptul ca e uda,e cel mai bun motiv pentru a folosi un prosop.
Tot timpul mi-am dorit sa sar cu parasuta.Dar daca in loc de parasuta,cineva ( normal ca nu noi ) are un caine,si nu-si da seama,si trage de altceva,care nu e coada...oare supravietuieste cainele?
Cateodata trebuie sa stii sa faci pe pufuletele : sa te bagi in apa,te umfli,apoi iti dai drumul.Dupa asta imediat fugi,daca nu vrei sa simti si tu mirosul...sau sa iei bataie.
Am fost in vacanta la bunici,si acolo o stana.Ca sa vezi am mers la stana sa cumpar niste Ferrero Rocher pur naturale,ca sa fiu galant si sa ma impac cu vecina de peste drum.Nu stiu de ce cand i le-am dat si i-am zis ca sunt pentru ea a aruncat cu ele dupa mine.Haha,pe langa faptul ca mi le-a dat ciobanul gratis si-a consumat si vecina sapunul sa se spele pe maini.
Anii trecuti pe cand locuiam la bloc auzisem pentru prima oara la etajul superior strigatele unei mari compatrioate : Oh,no!Oh,no! Am tot stat si m-am gandit de ce a obligat-o sotul sa mance tot din farfurie daca ea vroia defapt desert?
Aceste este ultimul edit.O noapte cruda si intunecata si-a lasat razele de lumina peste al meu crestet.
Cuvintele Fluture,crestet,Rocher,farfurie si sintagmele : Cumpar pamant,A vrea desert + interjectia Oh,no! au drepturi de autor,orice folosire a lor in incercare obtinererea mainii unei fete este strict neindicata.
Cu toata stima,am plecat.
Deoarece o nevoie speciala care imi face disperate semne din adancul subsolului,prea ametita de plantele etno( ) am editat acest post.
Al doilea edit vine cu ceva mai nou,mai bun,mai fericit,mai mare,mai rotund,mai...iunie,decembrie.Rezultatul este acelasi : un fluture.
Este acelasi post,doar ca revizuit.Daca vreti il puteti compara cu un parbriz care e in decursul unei spalari,se spala,se spala,se spala,pana ramane fara apa.
Cand credeam ca scriu si eu un post scurt,dar nu,noi suntem lungareti de felul nostru.
Eu tot timpul am vrut sa primesc flori,dar niciodata n-am realizat ca defapt nu aveam pamant.
EDIT: Cumpar pamant pentru flori.
EDIT2: Primesc flori gratis.
Edit special pentru rotofeiul meu stereotip in comunicare : LoL.Dragi mei,nu va mai ganditi la picioare de caini,LoL inseamna altceva.
Later x. Unde X ia valori multiple : E+D+I+T.
In seara aceasta am realizat de ce ma pasioneaza apa.Pe langa faptul ca e uda,e cel mai bun motiv pentru a folosi un prosop.
Tot timpul mi-am dorit sa sar cu parasuta.Dar daca in loc de parasuta,cineva ( normal ca nu noi ) are un caine,si nu-si da seama,si trage de altceva,care nu e coada...oare supravietuieste cainele?
Cateodata trebuie sa stii sa faci pe pufuletele : sa te bagi in apa,te umfli,apoi iti dai drumul.Dupa asta imediat fugi,daca nu vrei sa simti si tu mirosul...sau sa iei bataie.
Am fost in vacanta la bunici,si acolo o stana.Ca sa vezi am mers la stana sa cumpar niste Ferrero Rocher pur naturale,ca sa fiu galant si sa ma impac cu vecina de peste drum.Nu stiu de ce cand i le-am dat si i-am zis ca sunt pentru ea a aruncat cu ele dupa mine.Haha,pe langa faptul ca mi le-a dat ciobanul gratis si-a consumat si vecina sapunul sa se spele pe maini.
Anii trecuti pe cand locuiam la bloc auzisem pentru prima oara la etajul superior strigatele unei mari compatrioate : Oh,no!Oh,no! Am tot stat si m-am gandit de ce a obligat-o sotul sa mance tot din farfurie daca ea vroia defapt desert?
Aceste este ultimul edit.O noapte cruda si intunecata si-a lasat razele de lumina peste al meu crestet.
Cuvintele Fluture,crestet,Rocher,farfurie si sintagmele : Cumpar pamant,A vrea desert + interjectia Oh,no! au drepturi de autor,orice folosire a lor in incercare obtinererea mainii unei fete este strict neindicata.
Cu toata stima,am plecat.
joi, 10 decembrie 2009
Povestea calatorului care n-a reusit niciodata sa plece
Dupa cum stiti un calator nu se opreste niciodata,tot timpul hoinarind si trecand pe langa o multime de figuri care-i aduc adesea sentimentul de Déjà vu.Un calator nu-si permite niciodata sa se ataseze prea mult de o persoana sau de un loc,deoarece asta il va impiedica sa-si atinga scopul,acela de a calatori.Calatorul nu se va de niciodata la o parte cand e vorba de o provocare,nu renunta cand esueaza si in fiecare moment al calatoriei se gandeste la tinta lui finala,la marea Sosire,la momentul in care sa fii trecut prin toate locurile si sa fii vazut toate chipurile posibile,iar in acel moment sa o ia de la capat.In acelasi timp aceasta imagine comuna este completata de o permanenta iubire fata de cea ce este in jurul sau,fata de toti oamenii si toate vietatile si peisajele vazute vreodata,observand micile bucurii ale vietii si plonjand in toate starile de spirit care si le poate imagina cineva.
Dar ce se intampla cu o asemenea faptura daca nu reuseste sa plece? Nu reuseste sa se desprinda de societate,esueaza inainte sa realieze ca defapt esecul este constructiv,calatoria insusi devenind inexistenta si nu in ultimul rand nu poate sa realizeze ca defapt lui ii este scrisa o alta viata,ii este scrisa o calatorie.
Nu cu mult timp in urma am cunoscut o asemenea persoana,un asemnea dezastru al destinului,care stagna intr-o stare latenta fabuland in lumea lui.Un calator care sincer,era mai presus decat toti calatori,unul care iubea,zambea si avea sufletul plin de compasiune,intelegere si fericire.Insa el,el nu era multumit,a stiut ca a pierdut trenul si ca doar un sigur bilet per persoana e permis.
Fericirea,intelegerea si compasiunea izovarau adanc din suflet,erau sentimente pure care ar fii impresionat si cea mai insensibila persoana de pe pamant.N-a realizat ce avea,ce bogatie,cat dar si cata bunatate nici macar el,era prea ocupat sa-si planga de mila ca a pierdut trenul.
A iubit!Mi-a spus sincer ca persoana pe care o iubeste ii ofera acelasi dar.Era sigur si ca sa o arate si celorlalti si-ar fii sacrificat multe zile din viata.Spre nefericirea lui,nu ceilalalti erau cei care trebuiau sa stie,el crezand atat de mult in aceasta iubire reciproca a inceput sa se piarda si sa ezite,evite,a inceput sa nu mai creada nici cea ce vedea cu ochii si atingea cu mainile sale.
Acest om,un calator care nu va avea ocazia sa realieze ca esecul e constructiv,ca fericirea este in fiecare dintre noi si ca undeva,in tine,in el,in noi exista mai mult decat am crede.Acest hoinar avea ce-l mai ciudat stil de a iubi,iubea cu sufletul,cu trupul,cu gandul si cu toata fiinta sa,dar era mascata.Gandindu-se la vesrurile unei trupe atat de anonime care ziceau :"Daca pierd nu inseamna ca sunt pierdut",citindu-si sufletul in fiecare citat care-l auzi si vazand cerul atat de armonios a realizat pentru prima data in viata lui ca o calatorie ii era imposibila.Un om,predestinat CALATOR - caruia ii era imposibila o calatorie.
Gandul acesta la ingrozit.Pentru prima oara in viata lui si-a descoperit menirea,acea de a se trezi din permanenta confuzie si de a se alatura destinului,un destin facut cu mana lui,unul care n-a fost scris intr-o STEA,ci un destin care sa fie scris,in viitor,ca un exemplu,intr-o carte de istorie.A vazut cu ochii lui ca poate,ca stie,ca vrea.A simtit cu spiritul sau ca iubeste,doreste si ii e dor,asa ca,pentru o ultima seara,o singura ora si-un singur moment se hotari sa se destainuie proprie-i persoane si sa-si inceapa un nou capitol al vietii sale,sa alerge cand simte ca alearga,sa priveasca cand simte ca priveste si sa spere cand simt speranta.
A stiut in tot acest timp ca viata nu o poti transpune intr-o biografie,n-o poti cunoaste printr-o scrisoare si n-o poti vedea prin geamul incetosat al camerei tale.S-a vazut un calator esuat si a continuat cu gandul ca defapt provocarea ce va urma nu este defapt o provocare,ci este VIATA.A decis sa traisca in ciuda ratarii trenului catre o calatorie nesfarsita,in ciuda unei iubiri neimplinite INCA sau in ciuda privilor,parerilor,impresilor,criticilor negative care nu i-au inteles VIATA.
Acest Calator pot fii eu,tu,profesorul de latina sau preotul din satul bunicilor,poate suntem toti sau e doar o nascocire a imaginatiei unei persoane pe care o cunosc atat de bine,dar daca acest calator n-ar fii avut un sprijin,o mana pe umar,o toamna atat de minunata,cateva persoane care sa-l ajute si sa-l sustina n-ar fii vazut si n-ar fii trait niciodata VIATA.
PS : In numele sau va multumesc tutoror persoanelor/fiintelor(sau ceva mai presus de acestea) care i-au adus suportul mentionat mai sus,un suport,fara de care,acest calator inca alerga dupa un tren,un tren despre care stia ca nu a existat si nu va exista niciodata...
Dar ce se intampla cu o asemenea faptura daca nu reuseste sa plece? Nu reuseste sa se desprinda de societate,esueaza inainte sa realieze ca defapt esecul este constructiv,calatoria insusi devenind inexistenta si nu in ultimul rand nu poate sa realizeze ca defapt lui ii este scrisa o alta viata,ii este scrisa o calatorie.
Nu cu mult timp in urma am cunoscut o asemenea persoana,un asemnea dezastru al destinului,care stagna intr-o stare latenta fabuland in lumea lui.Un calator care sincer,era mai presus decat toti calatori,unul care iubea,zambea si avea sufletul plin de compasiune,intelegere si fericire.Insa el,el nu era multumit,a stiut ca a pierdut trenul si ca doar un sigur bilet per persoana e permis.
Fericirea,intelegerea si compasiunea izovarau adanc din suflet,erau sentimente pure care ar fii impresionat si cea mai insensibila persoana de pe pamant.N-a realizat ce avea,ce bogatie,cat dar si cata bunatate nici macar el,era prea ocupat sa-si planga de mila ca a pierdut trenul.
A iubit!Mi-a spus sincer ca persoana pe care o iubeste ii ofera acelasi dar.Era sigur si ca sa o arate si celorlalti si-ar fii sacrificat multe zile din viata.Spre nefericirea lui,nu ceilalalti erau cei care trebuiau sa stie,el crezand atat de mult in aceasta iubire reciproca a inceput sa se piarda si sa ezite,evite,a inceput sa nu mai creada nici cea ce vedea cu ochii si atingea cu mainile sale.
Acest om,un calator care nu va avea ocazia sa realieze ca esecul e constructiv,ca fericirea este in fiecare dintre noi si ca undeva,in tine,in el,in noi exista mai mult decat am crede.Acest hoinar avea ce-l mai ciudat stil de a iubi,iubea cu sufletul,cu trupul,cu gandul si cu toata fiinta sa,dar era mascata.Gandindu-se la vesrurile unei trupe atat de anonime care ziceau :"Daca pierd nu inseamna ca sunt pierdut",citindu-si sufletul in fiecare citat care-l auzi si vazand cerul atat de armonios a realizat pentru prima data in viata lui ca o calatorie ii era imposibila.Un om,predestinat CALATOR - caruia ii era imposibila o calatorie.
Gandul acesta la ingrozit.Pentru prima oara in viata lui si-a descoperit menirea,acea de a se trezi din permanenta confuzie si de a se alatura destinului,un destin facut cu mana lui,unul care n-a fost scris intr-o STEA,ci un destin care sa fie scris,in viitor,ca un exemplu,intr-o carte de istorie.A vazut cu ochii lui ca poate,ca stie,ca vrea.A simtit cu spiritul sau ca iubeste,doreste si ii e dor,asa ca,pentru o ultima seara,o singura ora si-un singur moment se hotari sa se destainuie proprie-i persoane si sa-si inceapa un nou capitol al vietii sale,sa alerge cand simte ca alearga,sa priveasca cand simte ca priveste si sa spere cand simt speranta.
A stiut in tot acest timp ca viata nu o poti transpune intr-o biografie,n-o poti cunoaste printr-o scrisoare si n-o poti vedea prin geamul incetosat al camerei tale.S-a vazut un calator esuat si a continuat cu gandul ca defapt provocarea ce va urma nu este defapt o provocare,ci este VIATA.A decis sa traisca in ciuda ratarii trenului catre o calatorie nesfarsita,in ciuda unei iubiri neimplinite INCA sau in ciuda privilor,parerilor,impresilor,criticilor negative care nu i-au inteles VIATA.
Acest Calator pot fii eu,tu,profesorul de latina sau preotul din satul bunicilor,poate suntem toti sau e doar o nascocire a imaginatiei unei persoane pe care o cunosc atat de bine,dar daca acest calator n-ar fii avut un sprijin,o mana pe umar,o toamna atat de minunata,cateva persoane care sa-l ajute si sa-l sustina n-ar fii vazut si n-ar fii trait niciodata VIATA.
PS : In numele sau va multumesc tutoror persoanelor/fiintelor(sau ceva mai presus de acestea) care i-au adus suportul mentionat mai sus,un suport,fara de care,acest calator inca alerga dupa un tren,un tren despre care stia ca nu a existat si nu va exista niciodata...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)