joi, 10 decembrie 2009

Povestea calatorului care n-a reusit niciodata sa plece

Dupa cum stiti un calator nu se opreste niciodata,tot timpul hoinarind si trecand pe langa o multime de figuri care-i aduc adesea sentimentul de Déjà vu.Un calator nu-si permite niciodata sa se ataseze prea mult de o persoana sau de un loc,deoarece asta il va impiedica sa-si atinga scopul,acela de a calatori.Calatorul nu se va de niciodata la o parte cand e vorba de o provocare,nu renunta cand esueaza si in fiecare moment al calatoriei se gandeste la tinta lui finala,la marea Sosire,la momentul in care sa fii trecut prin toate locurile si sa fii vazut toate chipurile posibile,iar in acel moment sa o ia de la capat.In acelasi timp aceasta imagine comuna este completata de o permanenta iubire fata de cea ce este in jurul sau,fata de toti oamenii si toate vietatile si peisajele vazute vreodata,observand micile bucurii ale vietii si plonjand in toate starile de spirit care si le poate imagina cineva.
Dar ce se intampla cu o asemenea faptura daca nu reuseste sa plece? Nu reuseste sa se desprinda de societate,esueaza inainte sa realieze ca defapt esecul este constructiv,calatoria insusi devenind inexistenta si nu in ultimul rand nu poate sa realizeze ca defapt lui ii este scrisa o alta viata,ii este scrisa o calatorie.



Nu cu mult timp in urma am cunoscut o asemenea persoana,un asemnea dezastru al destinului,care stagna intr-o stare latenta fabuland in lumea lui.Un calator care sincer,era mai presus decat toti calatori,unul care iubea,zambea si avea sufletul plin de compasiune,intelegere si fericire.Insa el,el nu era multumit,a stiut ca a pierdut trenul si ca doar un sigur bilet per persoana e permis.
Fericirea,intelegerea si compasiunea izovarau adanc din suflet,erau sentimente pure care ar fii impresionat si cea mai insensibila persoana de pe pamant.N-a realizat ce avea,ce bogatie,cat dar si cata bunatate nici macar el,era prea ocupat sa-si planga de mila ca a pierdut trenul.
A iubit!Mi-a spus sincer ca persoana pe care o iubeste ii ofera acelasi dar.Era sigur si ca sa o arate si celorlalti si-ar fii sacrificat multe zile din viata.Spre nefericirea lui,nu ceilalalti erau cei care trebuiau sa stie,el crezand atat de mult in aceasta iubire reciproca a inceput sa se piarda si sa ezite,evite,a inceput sa nu mai creada nici cea ce vedea cu ochii si atingea cu mainile sale.
Acest om,un calator care nu va avea ocazia sa realieze ca esecul e constructiv,ca fericirea este in fiecare dintre noi si ca undeva,in tine,in el,in noi exista mai mult decat am crede.Acest hoinar avea ce-l mai ciudat stil de a iubi,iubea cu sufletul,cu trupul,cu gandul si cu toata fiinta sa,dar era mascata.Gandindu-se la vesrurile unei trupe atat de anonime care ziceau :"Daca pierd nu inseamna ca sunt pierdut",citindu-si sufletul in fiecare citat care-l auzi si vazand cerul atat de armonios a realizat pentru prima data in viata lui ca o calatorie ii era imposibila.Un om,predestinat CALATOR - caruia ii era imposibila o calatorie.
Gandul acesta la ingrozit.Pentru prima oara in viata lui si-a descoperit menirea,acea de a se trezi din permanenta confuzie si de a se alatura destinului,un destin facut cu mana lui,unul care n-a fost scris intr-o STEA,ci un destin care sa fie scris,in viitor,ca un exemplu,intr-o carte de istorie.A vazut cu ochii lui ca poate,ca stie,ca vrea.A simtit cu spiritul sau ca iubeste,doreste si ii e dor,asa ca,pentru o ultima seara,o singura ora si-un singur moment se hotari sa se destainuie proprie-i persoane si sa-si inceapa un nou capitol al vietii sale,sa alerge cand simte ca alearga,sa priveasca cand simte ca priveste si sa spere cand simt speranta.
A stiut in tot acest timp ca viata nu o poti transpune intr-o biografie,n-o poti cunoaste printr-o scrisoare si n-o poti vedea prin geamul incetosat al camerei tale.S-a vazut un calator esuat si a continuat cu gandul ca defapt provocarea ce va urma nu este defapt o provocare,ci este VIATA.A decis sa traisca in ciuda ratarii trenului catre o calatorie nesfarsita,in ciuda unei iubiri neimplinite INCA sau in ciuda privilor,parerilor,impresilor,criticilor negative care nu i-au inteles VIATA.


Acest Calator pot fii eu,tu,profesorul de latina sau preotul din satul bunicilor,poate suntem toti sau e doar o nascocire a imaginatiei unei persoane pe care o cunosc atat de bine,dar daca acest calator n-ar fii avut un sprijin,o mana pe umar,o toamna atat de minunata,cateva persoane care sa-l ajute si sa-l sustina n-ar fii vazut si n-ar fii trait niciodata VIATA.


PS : In numele sau va multumesc tutoror persoanelor/fiintelor(sau ceva mai presus de acestea) care i-au adus suportul mentionat mai sus,un suport,fara de care,acest calator inca alerga dupa un tren,un tren despre care stia ca nu a existat si nu va exista niciodata...

sâmbătă, 22 august 2009

Seara de magnifica inspiratie

Bineinteles,acelasi om,pe acelasi blog cu vocea putin schimbata,la fel de previzibil ca intotdeauna.Lunga pauza,grea saptamana.
S-au intamplat atatea evenimente cat pentru o vacanta plus/minus 2 zile.Pe langa participarea la ziua mea de nastere in vreo 2 zile de musafiri acasa si una in oras cu prietenii mei dragi am avut o luna plina de doctori,de dentistii mai exact.Lungi plimbari pana la cluj,4 ore durand doar drumul,pentru o ameteala de dentist.Problmele au inceput luni...
Trebuia sa ma prezint la 4 in fata cabinetului.Cele 2 ore de drum le-am petrecut ascultand the calling/chilian/compact/vama veche/coldplay -tot ce suna bine si frumos.Am iesit din cabinet asa cum am intrat,razand.Cu parintii complet distrusii de chinul la care am fost supus la extractia nereusita,am continuat sa rad chiar si cand dintele meu se zbenguia sub clestele dentistului...bineinteles,asta a fost in prima zi.
Mi-a disparut zambetul dupa vreo cateva ore dupa anestezie+ un somn destul de sacait/sacadat.Diminetiile+ serile+amiezile au devenit chin,mai ales ca nu puteam manca nimic,nu mai zic ca aparatul dentar mi-a facut gura "ca noua" dupa doar 4 zile.
Am devenit o epava,o epava care plutea pe uscat prin nisipul mangaiat de praf strigand : aratate dracu odata,oricine,dar aratate.Da,bineinteles,nu s-a aratat,oricum nu ma simteam in stare sa-l vad.Ce pana mea,toti plecati,toti dusi,niciunul aici,nimeni la care sa ma plang,sa ii arat cat sufar,cat sunt de singur.Nu de asta aveam nevoie...aveam nevoie sa-mi dovedesc mie cine sunt,aveam nevoie sa ma trezesc,din nou.
Wake up!Au fost destui care m-au sunat sa vad ce fac,cum ma simt si daca am nevoie de ceva,dar eram prea orbit de "durere",care era doar in capul meu,eu am pus-o la superlativ,toate.
si Iata-ma,sunt aici razand ca in momentul intrarii pe usa stomatologului,explodand de increderea in mine si in El.N-a ramas nimic in plus de zis,a fost doar o cura sanatoasa de tot ce inseamna Lume,tot ce inseamna rautatea de afara,de opinii,parerii,decizi.O cura in care am fost stapan pe propria stare de spirit,o cura care mi-a aratat ca sunt Om.Da domnilor,sunt Om si sunt mandru de asta.Ca nu sunt ca voi.Ca nu TAC.Ca vreau ADEVARUL.Ca pot controla ce este in jurul meu si imi pot controla viata,ca pot sa fiu FERICIT atunci cand vreau,ca zbier.
M-am saturat,de voi,de toata rautatea si de oamenii care mi-au zis ca-s prost cand le-am zis ca vreau sa aflu adevarul si ca vreau sa fiu altceva decat cea ce sunteti voi.Nu societatea m-a respins pe mine,eu am respins-o pe ea,acea societate plina de ura,invidie,minciuna,rautate.Sunt multi in aceasta societate care raman acolo pentru ca le este frica de greutatea de a nu fii in ea.Voi unde sunteti?
Am invatat cat e de important sa ai incredere in tine,astfel putand face ORICE.M-ati auzit bine?ORICE!
Stati acolo in rutina voastra si priviti cum sunteti striviti.De ce nu faceti cea ce vreti?Va place ce sunteti?De ce sunteti asa muti?Sau orbi?Sau va faceti ca nu vedeti?Progresati cumva?Toate aceste bullshituri care ni se baga in fiecare zi pe gat.Uitati-va in jur,PROGRESATI?Vi se pare ca LUMEA progreseaza?Cand v-ati uitat ultima oara la stiri?Stiri...furturi,violuri,morti si politica+ natura- toate negative,natura moarta mai degraba...doar tampenii,vi se pare asta un progres?Vi se pare ca va duceti spre luminaaaaa?Spre BINE?Cum dracu sa ne ducem spre bine oamenii buni?Suntem (inclusiv eu) adesea/cateodata sau intotdeauna sclavii proprilor persoane.WAKE UP!
Puteti face orice domnilor,orice,dar trebuie sa deschideti ochii,pana nu e prea tarziu.Sa ii auziti pe cei care merita sa fie auziti,sa ii ascultati pe cei care merita ascultati.Suntem OAMENI si asta e un lucru important,puteti face orice daca va uitati INAUNTRU.
Nu cred ca progresam,ca ne indreptam spre bine daca stam si nu facem nimic,exact cum procedam in momentul de fata.

duminică, 2 august 2009

Inuaki: Reptilianul din mine

Aryana Havah este autoarea cartii "Magul din Carpati"
Inuaki, reptilianul din mine - dezvaluiri tulburatoare despre trecutul, prezentul si viitorul Pamântului. Cartea ne invita sa pasimîntr-o lume aparte, mistica, terifianta, dar absolut sublima prin ineditul ei. Pe parcursul relatarii vom afla raspunsuri la întrebarile care framânta omenirea de milenii:"Cine suntem?"," De unde venim?" si"încotro ne ducem?".Unele informatii ne vor parea incitante, altele dureroase, iar altele ne vor rasturna sistemul de valori. Pe masura ce le vom aprofunda vom realiza ca, de fapt, toate aceste lucruri se aflau ascunse adâncînauntrul nostru,încatusate, asteptând parca clipa eliberarii. Alaturi de David, un copil special, sosit printre noi tocmai de pe planeta Inua, suntem purtatiîntr-o calatorie fascinanta prin care ni se releva atât trecutul, prezentul si viitorul planetei Terra, cât si conexiunea speciei noastre cu cea a reptilienilor, calatorie al carei unic scop este apropierea noastra de Divinitate, de Adevar, de Viata.
-------------------------

Aceasta este o scurta prezentare de pe acest blog : http://romaniaesoterica.blogspot.com/2009/02/inuaki-reptilianul-din-mine-aryana.html
Scuzandu-i si sarind peste greselile de ortografie am citit intamplator aceaste marturii ale lui David din secolul 21.Problema este aceiasi,este clasica - 2012 este anul unei noi dimensiuni,schimbarii,Romania este un taram SFANT iar anii premergatori acestei schimbari vor fii plini de Cataclisme si nenorocirii mii de oamenii murind.Mai mult decat atat problema este pusa altfel avand insa ca structura de rezistenta aceiasi idee : Iubirea si tot ce izovareste din ea ne va duce intr-o noua era,intr-un nou ciclu.
De la civilizatia Maya pana la acest pustii multi vocile nu au incetat sa vorbeasca despre 2012.In aceasta carte se vorbeste despre clasica Conspiratie care ne conduce,ea fiind privita cu alti ochi,se vorbeste despre Dumnezeu ca fiind altceva decat cea ce cunoastem noi,se vorbeste despre manipulare de care suntem toti constienti,dar se pare ca nu facem nimic.
Ramane de vazut o problema : Este adevarata?Sau este doar un alt mod de a manipula omenirea?
PS:Aceasta carte prezinta multe subiecte sensibile care o sa vi se pare false/ciudate iar parerile o sa fie impartite in cea ce o priveste.
Are 80 de pagini si este lejer de parcurs si o puteti descarca de aici

http://aum-global.net/downloads/INUAKI.pdf

O sa incerc sa ma ocup de acest TOPIC si sa citesc orice comentariu.
Merita sa o cititi,niciodata nu stii ce iti poate aduce o carte,fie ea vazuta ca o tampenie sau ca o revelatie...
N-am nici un motiv pentru care m-am intors,pentru simplu motiv ca am considerat ca nu am plecat niciodata.
Daca ati citit cartea/intentionati sau orice altceva de genul asta rog fiecare blogger incepand cu alle sa faca un mic post cu un redirect spre acest post sau sa isi faca un asemenea post pentru a ajunge aceasta carte in varianta sa online cat mai departe si pentru a ne imbogatii unele cunostinte sau imaginatia in privinta altora cu mai mult decat jocuri si basme de mult stiute...

luni, 6 aprilie 2009

Tot n-am murit.

Dupa cum ziceam : Se pare ca va urma luni.Din cate stiu inca este luni,deci,sunt aici.Nu's mort,n-am pierdut prea multi neuroni zilele astea in care n-am scris.Bun (Aer in piept).Imi e greu sa scriu,dar, o fac sa nu putrezeasca blogul,nu pentru o neaparata nevoie.O luam cu inceputul deci :

De ce nu am mai scris?!
Foarte simplu.Este aproape cel mai bun semn pe care l-as/l-ati/l-am putea observa.Nu am mai scris dintr-o lipsa de idei si deoarece am dus-o mai bine si mai ciudat ca de obicei.Am citit cateva zile in lipsa calculatorului care se uita la mine pe stand by cum imi petreceam ( in privinita lui imi iroseam) orele bune de viata dand pagina dupa pagina si citind o multitudine de pagini- numele carti e prea putin important.Dupa inistentele unor prieteni am decis sa incep sa citesc Carti Politiste,n-am habar cum is alea,doar ca e bine sa mai schimb din cand in cand,sa dam culoare rutinei totusi.

Care ar fi totusi cel mai bun semn?!
Cel mai bun semn ar fi sa-mi iau adio de la blog,sa scriu de ce naiba l-am facut si care era scopul parcurgerii a 13 (acum 14 articole).Dar mai am putin sa ajung pana acolo.

Va spun sincer ca ma simt bine si in regula,destul de impacat cu mine si cu lumea de dinafara celor 4 pereti care ma inconjoara.Se poate observa clar si la felul cum scriu.Nu mai am ce adauga mai mult aici.
Pentru divertisment ce-ar fi sa dam un ochi aici : http://www.descopera.ro/cultura/4120240-cele-mai-ciudate-50-de-legi-din-lume - Sunt foarte tari frate.

Si dupa cum v-am obisnuit nu se putea incheia ziua/saptamana/luna/anul sau ce va fi pana cand voi posta din nou cu o multime de sunete care sa ne gadile urechile noastre mult prea stricate de galagia la care am fost supusi dupa o zi de luni ( Luni nu poate fi o zi buna ,doar o zi proasta stricata in cel mai bun caz).Dupa cum spuneam -muzica,si suna mai bine decat ati crede

joi, 26 martie 2009

Pregatiri,asteptare si nimic.

Nu domnilor,n-am murit,si n-am de gand s-o fac prea curand.Is din nou aici dupa o absenta de o saptamana.A venit joi.N-am specificat care joi,nici nu ma gandeam care va fi,asteptam doar momentul oportun sa incep sa insir caractere peste caractere care sa imi arate o parte din personalitatea mea si sa transmit publicului anonim din spatele miilor de monitoare acest lucru.Ei bine,sa incepem.

I.Pregatiri : Maine va incepe "lunga" calatorie spre taramul matematicii.2 ore de concurs care vor confirma,sau din contra, rezultatele mai mult sau mai putin surprinzatoare.O calatorie de 3 zile care se va prelungii cu o zi de stat acasa (Luni) care va fi o zi mai lunga decat celalalte 3,asta o vom discuta luni.Vor fi 3 zile care sper sa nu fie prea ingrozitoare.N-am nevoie de mancare si de porcarii de magazine si malluri,vreau sa vad naibii meciu' ala de fotbal intr-un pat singur fara sa strige 10 nebunii in jurul meu "GOL ROMANIA" si sa injure arbitru' tusier ca nu a dat offsaid si nu a semnalizat penalty'ul din secunda 36 a minutului 93,sa adorm printre pasele adevarsarilor si sa ma pierd,privind doar cu coada ochiului desfasurarea monotona a "filmului" ce va dura 90 de minute + o pauza,sa fiu linistit si sa pot muta oricand ma enerveaza vocea comentatorului isteric care se dispera ca nu poate merge la baie in mijlocul partidei.Nu vreau sa ma plimb ca nebunu' prin mall si sa stau pana la 5 noaptea pierzand vremea si stand cu nervii in pioneze auzind-ui pe cei din jur,care leaga sireturi si cum injura tufele de afara,cum arunca cu banane stricate in ei sau mai stiu eu ce idei le vine la o ora atat de tarzie incat sa dormim si sa ne puna nu stiu ce sobolani sub pat,legatorii lor de sireturi.Vreau sa vad subiectul ala si sa scap de emotiile demonice care ma fac sa sper la mai mult de o mentiune,care sa ma faca la final sa fiu fericit de un rezultat stupid,sa ma fac macar sa zambesc inauntrul meu pentru rezultatul muncii mele care a cam lasat de dorit in ultime vreme.

II. Asteptare: In afara de simpla intrebare ca o sa v-o adresati "Ce mai poate astepta omu' asta,n-a scris destul de mult la I despre asta?".O sa discutam despre asta la punctul IV.Ei bine,asteptarea continua,iar slabele elemente de disperare (Disperare care dupa parerea Domnului Paler este doar un alt mod de a spera,un mod extrem,care il faci cand doar "a spera" e mult prea mic pentru lumea aceasta destul de ciudata pentru a intelge o simpla zi din ea),pe langa elementele de monotonie care se pierd sub vagile vremuri care nici nu-mi dau seama cand au trecut,nici nu-mi dau seama daca au existat,pozele care le-am revazut cu mine insumi si unde imi dadeam seama cat puteam sa fiu de diferit,am continuat in tot acest timp sa astept ( Nu conteaza ce,nu conteaza cat,nu uitati ca orice asteptare e provizorie : Paler),sperand sa-mi raspund mie si voua la intrebarile : Ce?Cat?De ce!?.Dreptate aveti ca la ultima nu v-am raspuns inca,intradevar.De ce astept?De ce nu ma ocup cu lucruri mai importante decat sa astept,de ce nu fac ceva mai mult?Incerc sa fac mai mult,sa fac alte lucruri dar in tot acest timp sa astept.E exemplul acelui om care sta in spate si priveste,si te impinge in fata cand te dai inapoi.E o asteptare mult mai diferita,care contina toata speranta pe care o am...si in finalul acestui confesional despre asteptarea mea,va zic ca un lucru' extraordinar ar fi daca acea speranta s-ar desprinde de acea asteptare,cea din urma disparand,deoarece cea ce am asteptat a venit,ca la final o alta asteptare sa se aseze frumos,mult mai fragila desigur,asteptandu-si randul la indeplinirea asteptarilor.

III. Nimic : N-am de gand sa va spun motivele pentru care nu am scris atata vreme,nu este nicinul.N-am avut chef,mi-a fost greu sa gandesc 3 propoziti pentru o tema la romana si sa analizez o porcarie de text,mi-a fost greu sa ascult muzica si sa ma culc cu aceiasi emisiune radio ascultand-o,mi-a fost greu sa accept o gramada de note si teste care mi se pare ca le primesc si ca vor conta prea putin in viitor,alti oamenii care au pile si stare chiar in aceste vremuri de criza isi vor face prezenta in viitorul meu putin deparatat,iar eu voi ramane cu un carnet plin de note.Ma bucur poate undeva,nu stiu unde,de acest lung confesional despre Pregatiri,asteptare si nimic.N-am sters nici o propozitie din tot acest lung text si nu stiu cand ma voi opri.Cat se poate de nu stiu!

IV. Inca pot : Sa vad persoanele prezenta in zilele mele fara sa-mi fie prea antipatice si sa incerc sa vad partea buna din ei.Inca pot sa incerc sa imi doresc mai mult decat am si sa cred cu adevarat ca va veni o zi in care nu va fi nici un dubiu ca voi fi fericit,sper sa stiu ca a venit acea zi.Nume precum Vama Veche,Vama,3 Doors down si melodii ca Island in the sun sau N-ai nevoie de foarte multe mi-au colorat timpul,primele doua fiind cele mai semnificative.Canta incotinuu chiar daca boxele sunt inchise sau daca dorm,imi coloreaza timpul din umbra.Ma apropii cu pasi usor timizi,cu emotii pe maine,cu speranta,asteptare,pregatiri,nimic,eu,voi,noi,toti la un loc si totusi atat de deparatii,obsedatii ai internetului,oamenii simpli,colegi,prieteni,anonimi,sihastri,necunoscuti toti ne indreptam spre aceiasi directie,indiferent de drumurile opuse ca directie si sens pe care le urmam.

V. Inca stiu : N-am aranjat acest post astfel doar ca sa atrag atentia sau sa fac aspectul unor caractere infinte mai ciudat,care mi se pare sincer cel mai special,in care nu mai astept comentarii sau cititori,sau sa fie citit,ci sper sa ramana in viata,sa respire si sa ramana indiferent de vremea de afara,asta vreau de la acest post,sa ramana aici cum a inceput si cum s-a incheiat in momentul in care a fost apasat butonul "Publicati postare".Naivitatea mea poate si-a facut prezenta cu adevarat aici,impreuna cu un curaj de a scrie toate astea.

VI. Aici o sa inchei,cred ca cineva ma asteapta afara si vrea sa-i spun ca sunt aici.
Se pare ca va urma Luni.

VII:

miercuri, 18 martie 2009

Se pare ca va urma joi(V2).


Finally.Sunt aici,mai relaxat si cu o portie din inspiratia mea primita inapoi...cel putin pentru o vreme.Dupa o noapte mai relaxanta,cu 9 ore de somn m-am gandit sa ma tin de promisiune si sa revin.
Orele de scoala mi se par cele mai aiurite.Trec greeeeeu,si greeeeeu si foarte greu cateodata.Ore la care stateai inainte si nu faceai nimic,s-au schimbat asa de mult incat acum facem mai mult decat faceam la o materie elementara inainte.Duh.Ingrozitor cu scoala asta,o gramada de teste si cerinte de la profi' mari,atat de mari incat nu te poti impartii,si nu cred ca sunt prea multumiti.
Weee.
Postez pe blog de mai bine de o saptamana si ceva si am ajuns pe la vreo 400 de vizitatori de care sunt mandru.
PS: Inspiratia mi-a fost furata din nou.
PS2: M-am reapucat de citit Viata pe un peron de Paler.
PS3: Cartea e absolut la fel din cate am citit,o traiesc la fel cum am trait-o si prima data.In schimb am fost mai atent la decalogul cu cele 10 porunci ale profesorului...am uitat,nu le stiti.Se baza pe : Sa astepti oricat,Sa astepti orice,sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie chiar daca dureaza toata viata,repeta ca nu exista pustiu;e doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.E vorba de "profesorul" de istorie care visa sa devina pe rand pustnic,judecator si avea ca hobbyuri ciclismul,sahul,muzica si din nou tot ce tinea de lege si Judecata,care a ajuns pe un peron de gara dupa...Eh.Va e destul,nu aveti decat sa va apucati de carte.
PS4:Inspiratia mea n-a fost furata niciodata,eu singur am lasat-o sa fie asa.
Se pare ca va urma joi...

marți, 17 martie 2009

Se pare ca va urma joi.

M-am gandit vreo 2 minute ce titlu' mi s-a potrivi.Luand in calcul ca nu scriu prea des pe acest blog am ales sa scriu in loc de miercuri joi.Chiar nu-mi place cum suna "miercuri",joi e mult mai ok.Joi si luni,poate si vineri.Nu ma intrebati de ce joi,probabil v-as raspunde sec : De ce nu!?
Duh.Din nou aici,dupa o absenta caracteristica ma aflu aici domnilor,si scriu...si-mi caut inspiratia de mult pierduta.Am ramas cu aceiasi melodie in cap : Green Day - Boulevard of broken dreams.
Zilele au devenit mai putin insuportabile,noptile fiindu mare problema.Am dormit execrabil azi noapte,vise tampite pe care din fericire le-am uitat.Ca si cum cineva ar fi fost langa mine si ar fi vorbit toata noaptea,iar eu l-as fi ascultat in somn.N-am chef,n-am inspiratie,mi-e greu sa scriu.Sper ca niciodata sa nu ma rezum din lipsa de spatiu sau de timp la povestirea unei zile de la inceput pana la sfarsit cu punctul culimnant la o ora anume.Mai bine aberez 15 minute decat sa scriu asa ceva.
Totul e asa normal,e prea normal,aceasta normalitate fiind atat de anormala si de aiurea,absolut stupida.Cand totul e prea normal ceva nu este in regula.Vremea nu-i normala,inca imi doresc sa vad caldura pe aici,sa pot umbla ca orice om botezat in tricou si nu cu o mie de bluze pe mine.
Damn it.Nu mai pot,ma intorc maine dimineata,poate zeii vor avea mila de inspiratia mea si mi-or vor dat inapoi.Duh.Noapte buna.

duminică, 15 martie 2009

Se pare ca va urma luni.

"M-am călăuzit o vreme după principiul foarte discutabil că orice fericire e bună, numai fiindcă e superioară plictiselii şi a golului..."
Absolut un weekend dificil in care la finele lui,adica azi, am ramas si fara acea greata.Ore scurte,minute lungi,zile frumoase si momente oribile,secunde care te izbesc,weekenduri care se sfarsesc cu acea senzatie de mini vacanta care dispare odata cu gandul ca maine urmeaza o noua zi de munca,urmeaza altfel de ore decat le-ai avut in weekend,facand posibila o altfel de rutina.Cat despre rutina care ma punea la incercare zile trecute,a trecut,facandu-si prezenta o alta care pare a fi mai blanda.
Lipsa prezentei unei persoane care inca mi-e draga si nu stiu de ce,m-a facut sa realizez cat de mult s-a putut schimba acea persoana in decurs de cateva luni.Acea persoana s-a dat naibi,mai degraba m-a dat naibi si a plecat,doar ea stie unde cu ai ei.In schimb o alta persoana pleaca incet...la fel ca celelalte.
Am zis si am mai zis-o : eu nu plec niciunde si la cat sunt de incapatanat o zic ca n-am facut-o nicodata,ci doar ei au plecat.
Noptile au devenit insuportabile,la fel si zilele.Sentimentul ca pielea ti smulsa si ca nu poti sa o duci mai departe ma face sa intru intr-o lunga convalescenta si sa-mi amintesc cat de asemenea au fost ultimii doi ani,dar pana la urma au fost atat de diferiti.
Am trecut de la gretos la stupid,la oribil.Soarele si imaginea unei primaverii care intarzaie ma face sa stau inca aici si sa scriu,scopurile pentru care a fost creat dansu',adica acest blog,se prafuiesc pe zi ce trece el insusi,impreuna cu mine incercand sa opunem rezistenta asupra rutinei si oameniilor rau voitori.Am inceput sa cred ca aceasta lupta e inchiupita de mine si ca afara nu e nimeni in stare sa opuna rezistenta,deoarece n-au pentru ce sa opuna,luptandu-ma cu vantul insusi,care si el a inceput sa dispara din viata noastra,well - vine vara doar.
Altceva mai bun decat atat n-am gasit sa ascult in aceasta duminica de martie,terminandu-se o noua saptamana destul de rece de martie,disparand alti oameni buni din zilele noastre,o parte din trecut si probabil aparand noi dorinte pentru viitor.Dar...prezentul este cel mai adevarat viitor,iar nici un adevar nu va fi vreodata pur.
PS: Daca va simtiti bine nu va deranjati sa apsati "play" la melodia de mai jos,nu se merita,oricat de frumoasa ar fi...mai bine ramaneti cu regretul ca n-ati ascultat-o,decat sa nu va simtiti la fel de bine ca la inceput.

Nu zic la revedere,oricum nu cred ca am cui,deoarece numarul commenturilor este de 1 per articol.Macar din cand in cand...mai puteti scrie ceva,o indrumare sau o parere,pentru mine macar!:)

sâmbătă, 14 martie 2009

Ce va trebuie?!

Scriu pentru prima oara aici cu scarba.O sambata execrabila,plina de draci si regrete pentru naiba stie ce.Deci domnilor m-am saturat sa-i intreb "ce va trebuie?!" ca numa pentru asta vin,cand vor ceva.In loc sa fiu si eu normal sa ma bucur ca o luat janna locu' 1 la olimpiada de bio pe judetz' si merge la nationala mult visata,stau ca Gheorghe si ma plang.Deci chiar credeam ca vad ceva bun in fiecare om care vine si-mi cere ceva si incerc pe cat se poate sa vad daca se merita faptu' cu : Sentimentul ca am facut un lucru' bun. sau ca sunt folosit daca sunt.A fost asa stupid ca dupa 3 zile sa nu fiu bucuros sa aud ceva de la o persoana si sa o iau la rost si sa-mi frec creierii cand a spus pentru prima oara "plec" si a doua oara sa mi frec si mai tare.N-am inteles de ce,n-am pus suflet atat,si la o adica nu aveam nici o asteptare de la ea,dar mai mult decat creierii,sentimentele s-au facut in toate felurile,de la greata la frica ,de la viziunea asupra unui om ca fiind bun si la antipatia din ziua urmatoare cand il vezi cat ii de stupid "legand sireturi".
Speram ca articolu despre Paler va fi bun,dar a fost cel mai nereusit,foarte putini fiind interesat de el,inclusiv acea persoana care era una care speram sa aprecieze cel mai mult articolu',nici nu stiu daca l-a citit macar.
Pentru prima data dupa mult timp recunosc ca ma simt stupid si ca nu inteleg de ce,cum,unde si de cand.Absolut regret ceva ce inca nu s-a intamplat,sau nu stiu eu ca s-a intamplat.
Nu vreau sa va spun la redevere de data asta,e posibil sa nu mai scriu niciodata aici,depinde cat de viu voi fi data urmatoare.
Nu stiu daca mai astept ceva,mintea mea imi spune ca eu defapt nu am asteptat niciodata ci doar am sperat,ca totul e o fantezie a imaginatiei mele,ca nu exista cea ce astept,ci doar sper ca exista.Sper din tot sufletul sa nu fie asa...si acea persoana sa fie bine si daca va voi sa plece fara sa-mi spuna nimic si sa taca,s-o faca pentru totdeauna,dar macar sa fie fericita...
Si in sfarsit...inca astept.

joi, 12 martie 2009

Mai mult decat o simpla persoana.

"Bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care se mulţumeşte cu cel mai puţin.
Dragostea seamănă atât de bine cu lipsa ei încât uneori se confundă.
Singura crimă a zeilor este omul.
Timpul e o fiară care are nesfârşita răbdare de a înghiţi totul.
Omul a devenit păcătos căutându-se pe sine şi a devenit nefericit găsindu-se.
Sunt liber pentru că nu mă tem să iubesc ceea ce va muri."
Acestea sunt doar o parte din vorbele unui om despre care v-am promis ca o sa va vorbesc,respectiv despre Octavian Paler ,care sper ca acum este in locul in care a dorit si a visat sa fie dupa anii sa de viata.N-am sa va incarc cu povestea vietii sale sau cu o bibliografie a dansului,deoarece sunt doar informatii fixe pe care le vom putea gasi oricand acesand o pagina de net.In primu rand nu sunt in masura sa o spun,eu nedorind sa spun un lucru neadevarat sau mai putin adevarat despre dumnealui.A fost imaginea clasica unui scriitor Contemporan care a inceput relativ tarziu "cariera" de scriitor pe la 40 si ceva de ani.O sa pun niste fisiere video+ audio la final pentru a vedea cum arata,pentru a-i auzi vocea,si cel mai important pentru a-i auzi ideiile si cea ce simtea exact de la el.Cel putin pentru mine a facut cea ce nu a reusit sa o mai faca nici un scriitor : sa ma tina noaptea citind o carte,aproape adormind cu ea in brate dimineata urmatoare fiind impotriva cartii,dar seara reluand actiunea de unde am ramas noaptea trecuta.
Am citit cartea Viata pe un peron,o frumoasa,dar prea dramatica povestea a doi oameni care au un trecut comun si dupa un moment de ratacire ajung amandoi pe acelasi PERON de gara care era parasit,ei rezumandu-se in a astepta un tren.Doua persoane de sex opus bineinteles,spunandu-si unul altuia "profesore si fetito" pe ea chemand-o Eleonora,pe el nu-l chema nici cum.Scurte dar patrunzatoare pasaje descriptive despre viata lui mai ales,despre obsesiile sale ca Sahul,Muzica,Justitia facand mult prea adevarate comparatii cu viata reala,viata ei de din'ainte de a ajunge pe peron este mai seaca dar are un rol important pe care sper sa-l descoperiti singuri.In orice caz toata asteptarea se rezuma pana undeva,Eleonara plecand subit dintr-o data.Chiar naratorul spune de pe la inceput ca "a plecat" la sfarsit o sa aflati adevarul despre carte.
"Adevarul nu e niciodata pur si aproape niciodata simplu"
As mai fi vrut sa va zic despre cum privea religia.Ma rezum in a scrie asta :Nu mi-e frică de Dumnezeu, ci de absenţa lui Dumnezeu,asta zicand insusi Paler.
Am vrut sa scriu mult mai mult si aveam mult mai multe idei dar eu zic ca este suficient,sa nu devin nici prea plictisitor.Dupa cum v-am promis,sper sa mai aveti timp sa urmariti aceste materiale :

Sunt din total alta categorie aceste materiale,politica,Romania si cea ce simtea in momentul de fata.Multumesc de ati citit toata aceasta destul de lunga "poveste" despre un om.Sper ca acolo unde este acum,sa nu se supere pentru acest articol.
Mereu va exista un Paler printre noi,chiar daca il vom avea doar citindu-i cartile.

miercuri, 11 martie 2009

O zi mai mult decat stupida.

N-am mai simtit nevoia sa postez aici,nu c-as avea unde sa postez altundeva.Poate n-am postat din simplu motiv ca n-am stiut ce,dar mai important este ca ma aflu inca aici,probabil la fel de viu cum eram cu cateva zile in urma si ca reusesc sa dezvolt mai mult de o idee pe blogu' asta atat de anonim.
Zilele astea au fost incredibil de stupide si penibile din toate punctele de vedere.Pe langa rutina infecta au mai intervenit zile proaste ale domnilor profi' care au fost extrem de bagati in priza si stresati.Astazi a fost o tampenie de campionat al scolii unde n-am reusit sa facem nimic,toata lumea era foarte fericit ca vede o porcarie de meci atat de plictisitor.Cativa din profi' nici macar n-au venit la ore din probleme pe care numai ei le stiu.A trebuit sa stau si mai multe ore cu cei care leaga sireturi,care de asemenea coboara sub nivelu' marii cu intelectul lor atat de magnific.
Domnilor m-am saturat de oameni cu 3 fete care nu stiu cum sa faca sa o arate si pe a 4-a,stiind sigur ca nu-s singur in situatia asta,dar deja e prea exagerat.Profitorii de naivitate la fiecare colt domne' ce sa le fac decat sa nu-i mai bag in seama?E foarte prostesc sa nu bagi in seama un om langa care stai 6 ore si sa nu schimbi o vorba cu el sau ,nici macar, sa il observi.
In schimb ma multumeste faptul (sau nu) ca mai este un sfert de an scolar si s-a mai dus naibi un an fara sa progresez in altceva decat in niste materii elementare.Majoritatea celor din anturaju' meu foarte restrans au prins radacini si au ajuns ,parerea mea, unde se afla majoritatea umanitatii in zilele astea,bineinteles undeva foarte jos.
Ea n-a mai aparut,nici macar un semn ca ar mai aparea.Paler zicea ca e mai important sa astepti pe cineva decat sa astepti un tren.Dar de Paler o sa vorbesc altadata,si cat a contribuit el la faptu' ca inca sunt aici si scriu.Imi amintesc noptile petrecute citind cartea sa : Viata pe un peron. E cartea mea prefarat domnilor,pentru simplu fapt ca a fost una din singura carte care am citit-o mai mult decat atent,adormind cu ea in brate.Se spune ca (virgula de rigoare) : Cand nu ai nimic,orice altceva ti se pare totul.Asa a fost cu aceasta carte,am savurat-o 3 luni si inca o fac.O sa va povestesc in zilele urmatoare,cand voi avea macar putin din inspiratia necesara sa o fac...
Intre timp cu ajutorul colegei si bunei prietene alle* am redescoperit o melodie care mi s-a parut ca o stiu de viata si o ascult de cate ore bune ( in afara perioadei in care am fost la scoala) pentru ca oricum simt ca nu e cea ce am nevoie si se va pierde foarte repede intr-o arhiva prafuita din capu' meu ramanand doar o melodie simpatica trebuindu-mi poate,foarte multa vreme sa o ascult in felul in care am facut-o astazi si o voi face probabil zilele urmatoare.Dar mai avem pana atunci,prezentul fiind cel mai adevarat viitor,probabil singurul viitor adevarat.
Iata melodia : Ar fi frumos daca ati putea sa o ascultati si sa o simtiti in felu' in care o fac eu,dar deja va cer prea mult.La revedere pana data viitoare,sa speram ca va fi o data viitoare.
Va rog din nou,incercati sa lasati un comment sa stiu si parerea cititorilor.Multumesc.

luni, 9 martie 2009

Fara inspiratie,fara ratiune.

Ieri am fost foarte razvratit asupra acestui blog care mi se parea absolut inutil si pentru moment mi-am dat seama ca nu-si va indeplini niciodata scopul.Am decis sa-l sterg,dar m-am pierdut prin prea multe solutii de selectat pentru a gasi odata porcaria de propozitie "Stergeti Blogul?!" .N-am gasit-o slava domnului si iata ca ma aflu din nou aici,postand vorbe'n vant.
Astazi o zi mai mult decat idioata,auzind o parere care m-a facut tablou despre aceasta mizerie.A fost luata in ras de multa lume pentru ca este o "mizerie".Mai nou intelectul unora ii duce in a rade de un simplu cuvant caruia,bineinteles, nu-i va intelege intelesul in propozitia "O mizerie de blog".Omg.In rest au mai trecut 6 ore care au parut de-a dreptul inutile si in care n-am facut mai nimic,nici de telefon nu mi-a ars.
Deci domnilor care se apuca de ras cand vad titlu' le doresc multa sanatate si spor la legat sireturi.
In concluzie blogu' imi e indispensabil azi chiar daca ieri nu stiam cum sa scap de el.Totusi inca ma gandesc daca o sa inteleaga cineva vreodata de ce naiba scriu aici,sau de ce naiba se numeste "mizerie".In orice caz,daca o va face cineva acela va fi omu' meu.
Rutina infecta predomina in continuare : Nimic nou.nimic bun nimic interesant.Acelasi stari,acelasi persoane,acelasi ore infinte care se intind pana iti creaza o stare de greata.
Atat am avut de spus azi,ne auzim data viitoare.
LE: daca tot citi nu va fi greu sa lasati si un comment,sa stiu ce parare are poporul...:)

sâmbătă, 7 martie 2009

O alta seara

Aceiasi seara se desfasoara de un timp incoace.Nimic nou,nimic bun,nimic interesant.Aceiasi rutina infecta domnilor.Urasc rutina infecta si imi dau seama ca eu fac parte din ea,ca eu o produc.Defapt realizez doar pe jumatate asta,sunt prea comod sa fac ceva sa schimb aceasta rutina infecta,mult prea infecta.Stau si scriu si ma minunez ca o fac,ca in sfarsit am scapat de acea frica de a scrie,acea frica de a fi vazut...steaua mea cred ca a disparut,cred ca era Luceafarul...oricum nu cred ca mai e acolo,nu vreau sa o mai vad prea curand - cred ca ma simt destul de bine si fara ea.
In continuare o astept sa intre pe usa si sa-mi spuna ce s-a intamplat.Nu a aparut...aceasta este doar prima din acele "ea".Este o ea pe care o consider doar un prieten.
In continuare o astept si pe cealalta,cea adevarata.Am impresia si sper ca o caut si ca o vad...poate ca ea chiar acum vede ce scriu,sau poate imaginatia mea a luat-o pe un meleag SF.Cine stie unde este...in orice caz cred ca sunt sigur ca nu e in apropiere,oricare ar fi ea. Pana cand se va face vazuta.
Revenim la aceasta seara,simt ca au trecut 2 ani de cand a inceput "my first love".In orice caz s-a si terminat,nu e momentul de regrete si de reveniri in trecut domnilor.Imi pare bine ca sunt la fel de viu cum am fost si atunci si ca nu sunt undeva mai jos,sub media umanitatii.Defapt nu ma vad niciunde pe aceasta scara a umanitatii,probabil pentru ca mereu am fost mai jos decat m-as fi asteptat sau mai jos decat as fi vrut sa ma vad,sper doar sa fiu unde trebuie.
Pana atunci ramanem in aceasta seara cu o superba melodia a celor de la Coldplay : sper sa va placa.

Ceva ciudat

Nou in aceste meleaguri.

Oh,da!Dupa multe zile in care m-am plictisit teribil m-am hotarat ca am nevoie de ceva nou,nu domnilor,nu hi5 si nu chat am vrut sa fac din blogu' asta pe care il numesc "mizerie".De ce mizerie?De ce nu?Pur si simplu o sa scriu aici orice imi trece prin cap si il voi putea sterge cand va vrea creieru' meu,uite "diaia" mizerie.Dupa nume stiti prea bine cine is,cei care au o vaga parere despre mine si cred ca m-au vazut de 3 ori si si-au dat seama cat sunt de nebun.Nu domnilor,mai aveti destul pana sa vedeti defapt cat sunt de nebun,ca la final sa va da-ti seama ca n-am nici cea mai inutila legatura cu acest cuvant.
Sau sa realizati de ce exista defapt blogu' acesta.Dupa cum stiti ma aflu aici de astazi,deci blog nascut pe 07.03.2009 -La multi ani dansului de fata si sa speram ca va sta in picioare cat mai putin,astfel incat sa nu mai am nevoie sa scriu aici.
Pana in ziua in care cuiva ii va pasa de ce scriu si pana in ziua in care blogu' isi va indeplini menirea n-am decat sa va urez Bun venit in lumea mea,mult prea diferita de a voastra dar aceiasi.