Acesta este un post.Spre deosebire de altele,acesta este mai nou,are cele mai putine caractere si nu reflecta nimic.Din pacate aici se incheie.
Deoarece o nevoie speciala care imi face disperate semne din adancul subsolului,prea ametita de plantele etno( ) am editat acest post.
Al doilea edit vine cu ceva mai nou,mai bun,mai fericit,mai mare,mai rotund,mai...iunie,decembrie.Rezultatul este acelasi : un fluture.
Este acelasi post,doar ca revizuit.Daca vreti il puteti compara cu un parbriz care e in decursul unei spalari,se spala,se spala,se spala,pana ramane fara apa.
Cand credeam ca scriu si eu un post scurt,dar nu,noi suntem lungareti de felul nostru.
Eu tot timpul am vrut sa primesc flori,dar niciodata n-am realizat ca defapt nu aveam pamant.
EDIT: Cumpar pamant pentru flori.
EDIT2: Primesc flori gratis.
Edit special pentru rotofeiul meu stereotip in comunicare : LoL.Dragi mei,nu va mai ganditi la picioare de caini,LoL inseamna altceva.
Later x. Unde X ia valori multiple : E+D+I+T.
In seara aceasta am realizat de ce ma pasioneaza apa.Pe langa faptul ca e uda,e cel mai bun motiv pentru a folosi un prosop.
Tot timpul mi-am dorit sa sar cu parasuta.Dar daca in loc de parasuta,cineva ( normal ca nu noi ) are un caine,si nu-si da seama,si trage de altceva,care nu e coada...oare supravietuieste cainele?
Cateodata trebuie sa stii sa faci pe pufuletele : sa te bagi in apa,te umfli,apoi iti dai drumul.Dupa asta imediat fugi,daca nu vrei sa simti si tu mirosul...sau sa iei bataie.
Am fost in vacanta la bunici,si acolo o stana.Ca sa vezi am mers la stana sa cumpar niste Ferrero Rocher pur naturale,ca sa fiu galant si sa ma impac cu vecina de peste drum.Nu stiu de ce cand i le-am dat si i-am zis ca sunt pentru ea a aruncat cu ele dupa mine.Haha,pe langa faptul ca mi le-a dat ciobanul gratis si-a consumat si vecina sapunul sa se spele pe maini.
Anii trecuti pe cand locuiam la bloc auzisem pentru prima oara la etajul superior strigatele unei mari compatrioate : Oh,no!Oh,no! Am tot stat si m-am gandit de ce a obligat-o sotul sa mance tot din farfurie daca ea vroia defapt desert?
Aceste este ultimul edit.O noapte cruda si intunecata si-a lasat razele de lumina peste al meu crestet.
Cuvintele Fluture,crestet,Rocher,farfurie si sintagmele : Cumpar pamant,A vrea desert + interjectia Oh,no! au drepturi de autor,orice folosire a lor in incercare obtinererea mainii unei fete este strict neindicata.
Cu toata stima,am plecat.
luni, 22 februarie 2010
joi, 10 decembrie 2009
Povestea calatorului care n-a reusit niciodata sa plece
Dupa cum stiti un calator nu se opreste niciodata,tot timpul hoinarind si trecand pe langa o multime de figuri care-i aduc adesea sentimentul de Déjà vu.Un calator nu-si permite niciodata sa se ataseze prea mult de o persoana sau de un loc,deoarece asta il va impiedica sa-si atinga scopul,acela de a calatori.Calatorul nu se va de niciodata la o parte cand e vorba de o provocare,nu renunta cand esueaza si in fiecare moment al calatoriei se gandeste la tinta lui finala,la marea Sosire,la momentul in care sa fii trecut prin toate locurile si sa fii vazut toate chipurile posibile,iar in acel moment sa o ia de la capat.In acelasi timp aceasta imagine comuna este completata de o permanenta iubire fata de cea ce este in jurul sau,fata de toti oamenii si toate vietatile si peisajele vazute vreodata,observand micile bucurii ale vietii si plonjand in toate starile de spirit care si le poate imagina cineva.
Dar ce se intampla cu o asemenea faptura daca nu reuseste sa plece? Nu reuseste sa se desprinda de societate,esueaza inainte sa realieze ca defapt esecul este constructiv,calatoria insusi devenind inexistenta si nu in ultimul rand nu poate sa realizeze ca defapt lui ii este scrisa o alta viata,ii este scrisa o calatorie.
Nu cu mult timp in urma am cunoscut o asemenea persoana,un asemnea dezastru al destinului,care stagna intr-o stare latenta fabuland in lumea lui.Un calator care sincer,era mai presus decat toti calatori,unul care iubea,zambea si avea sufletul plin de compasiune,intelegere si fericire.Insa el,el nu era multumit,a stiut ca a pierdut trenul si ca doar un sigur bilet per persoana e permis.
Fericirea,intelegerea si compasiunea izovarau adanc din suflet,erau sentimente pure care ar fii impresionat si cea mai insensibila persoana de pe pamant.N-a realizat ce avea,ce bogatie,cat dar si cata bunatate nici macar el,era prea ocupat sa-si planga de mila ca a pierdut trenul.
A iubit!Mi-a spus sincer ca persoana pe care o iubeste ii ofera acelasi dar.Era sigur si ca sa o arate si celorlalti si-ar fii sacrificat multe zile din viata.Spre nefericirea lui,nu ceilalalti erau cei care trebuiau sa stie,el crezand atat de mult in aceasta iubire reciproca a inceput sa se piarda si sa ezite,evite,a inceput sa nu mai creada nici cea ce vedea cu ochii si atingea cu mainile sale.
Acest om,un calator care nu va avea ocazia sa realieze ca esecul e constructiv,ca fericirea este in fiecare dintre noi si ca undeva,in tine,in el,in noi exista mai mult decat am crede.Acest hoinar avea ce-l mai ciudat stil de a iubi,iubea cu sufletul,cu trupul,cu gandul si cu toata fiinta sa,dar era mascata.Gandindu-se la vesrurile unei trupe atat de anonime care ziceau :"Daca pierd nu inseamna ca sunt pierdut",citindu-si sufletul in fiecare citat care-l auzi si vazand cerul atat de armonios a realizat pentru prima data in viata lui ca o calatorie ii era imposibila.Un om,predestinat CALATOR - caruia ii era imposibila o calatorie.
Gandul acesta la ingrozit.Pentru prima oara in viata lui si-a descoperit menirea,acea de a se trezi din permanenta confuzie si de a se alatura destinului,un destin facut cu mana lui,unul care n-a fost scris intr-o STEA,ci un destin care sa fie scris,in viitor,ca un exemplu,intr-o carte de istorie.A vazut cu ochii lui ca poate,ca stie,ca vrea.A simtit cu spiritul sau ca iubeste,doreste si ii e dor,asa ca,pentru o ultima seara,o singura ora si-un singur moment se hotari sa se destainuie proprie-i persoane si sa-si inceapa un nou capitol al vietii sale,sa alerge cand simte ca alearga,sa priveasca cand simte ca priveste si sa spere cand simt speranta.
A stiut in tot acest timp ca viata nu o poti transpune intr-o biografie,n-o poti cunoaste printr-o scrisoare si n-o poti vedea prin geamul incetosat al camerei tale.S-a vazut un calator esuat si a continuat cu gandul ca defapt provocarea ce va urma nu este defapt o provocare,ci este VIATA.A decis sa traisca in ciuda ratarii trenului catre o calatorie nesfarsita,in ciuda unei iubiri neimplinite INCA sau in ciuda privilor,parerilor,impresilor,criticilor negative care nu i-au inteles VIATA.
Acest Calator pot fii eu,tu,profesorul de latina sau preotul din satul bunicilor,poate suntem toti sau e doar o nascocire a imaginatiei unei persoane pe care o cunosc atat de bine,dar daca acest calator n-ar fii avut un sprijin,o mana pe umar,o toamna atat de minunata,cateva persoane care sa-l ajute si sa-l sustina n-ar fii vazut si n-ar fii trait niciodata VIATA.
PS : In numele sau va multumesc tutoror persoanelor/fiintelor(sau ceva mai presus de acestea) care i-au adus suportul mentionat mai sus,un suport,fara de care,acest calator inca alerga dupa un tren,un tren despre care stia ca nu a existat si nu va exista niciodata...
Dar ce se intampla cu o asemenea faptura daca nu reuseste sa plece? Nu reuseste sa se desprinda de societate,esueaza inainte sa realieze ca defapt esecul este constructiv,calatoria insusi devenind inexistenta si nu in ultimul rand nu poate sa realizeze ca defapt lui ii este scrisa o alta viata,ii este scrisa o calatorie.
Nu cu mult timp in urma am cunoscut o asemenea persoana,un asemnea dezastru al destinului,care stagna intr-o stare latenta fabuland in lumea lui.Un calator care sincer,era mai presus decat toti calatori,unul care iubea,zambea si avea sufletul plin de compasiune,intelegere si fericire.Insa el,el nu era multumit,a stiut ca a pierdut trenul si ca doar un sigur bilet per persoana e permis.
Fericirea,intelegerea si compasiunea izovarau adanc din suflet,erau sentimente pure care ar fii impresionat si cea mai insensibila persoana de pe pamant.N-a realizat ce avea,ce bogatie,cat dar si cata bunatate nici macar el,era prea ocupat sa-si planga de mila ca a pierdut trenul.
A iubit!Mi-a spus sincer ca persoana pe care o iubeste ii ofera acelasi dar.Era sigur si ca sa o arate si celorlalti si-ar fii sacrificat multe zile din viata.Spre nefericirea lui,nu ceilalalti erau cei care trebuiau sa stie,el crezand atat de mult in aceasta iubire reciproca a inceput sa se piarda si sa ezite,evite,a inceput sa nu mai creada nici cea ce vedea cu ochii si atingea cu mainile sale.
Acest om,un calator care nu va avea ocazia sa realieze ca esecul e constructiv,ca fericirea este in fiecare dintre noi si ca undeva,in tine,in el,in noi exista mai mult decat am crede.Acest hoinar avea ce-l mai ciudat stil de a iubi,iubea cu sufletul,cu trupul,cu gandul si cu toata fiinta sa,dar era mascata.Gandindu-se la vesrurile unei trupe atat de anonime care ziceau :"Daca pierd nu inseamna ca sunt pierdut",citindu-si sufletul in fiecare citat care-l auzi si vazand cerul atat de armonios a realizat pentru prima data in viata lui ca o calatorie ii era imposibila.Un om,predestinat CALATOR - caruia ii era imposibila o calatorie.
Gandul acesta la ingrozit.Pentru prima oara in viata lui si-a descoperit menirea,acea de a se trezi din permanenta confuzie si de a se alatura destinului,un destin facut cu mana lui,unul care n-a fost scris intr-o STEA,ci un destin care sa fie scris,in viitor,ca un exemplu,intr-o carte de istorie.A vazut cu ochii lui ca poate,ca stie,ca vrea.A simtit cu spiritul sau ca iubeste,doreste si ii e dor,asa ca,pentru o ultima seara,o singura ora si-un singur moment se hotari sa se destainuie proprie-i persoane si sa-si inceapa un nou capitol al vietii sale,sa alerge cand simte ca alearga,sa priveasca cand simte ca priveste si sa spere cand simt speranta.
A stiut in tot acest timp ca viata nu o poti transpune intr-o biografie,n-o poti cunoaste printr-o scrisoare si n-o poti vedea prin geamul incetosat al camerei tale.S-a vazut un calator esuat si a continuat cu gandul ca defapt provocarea ce va urma nu este defapt o provocare,ci este VIATA.A decis sa traisca in ciuda ratarii trenului catre o calatorie nesfarsita,in ciuda unei iubiri neimplinite INCA sau in ciuda privilor,parerilor,impresilor,criticilor negative care nu i-au inteles VIATA.
Acest Calator pot fii eu,tu,profesorul de latina sau preotul din satul bunicilor,poate suntem toti sau e doar o nascocire a imaginatiei unei persoane pe care o cunosc atat de bine,dar daca acest calator n-ar fii avut un sprijin,o mana pe umar,o toamna atat de minunata,cateva persoane care sa-l ajute si sa-l sustina n-ar fii vazut si n-ar fii trait niciodata VIATA.
PS : In numele sau va multumesc tutoror persoanelor/fiintelor(sau ceva mai presus de acestea) care i-au adus suportul mentionat mai sus,un suport,fara de care,acest calator inca alerga dupa un tren,un tren despre care stia ca nu a existat si nu va exista niciodata...
sâmbătă, 22 august 2009
Seara de magnifica inspiratie
Bineinteles,acelasi om,pe acelasi blog cu vocea putin schimbata,la fel de previzibil ca intotdeauna.Lunga pauza,grea saptamana.
S-au intamplat atatea evenimente cat pentru o vacanta plus/minus 2 zile.Pe langa participarea la ziua mea de nastere in vreo 2 zile de musafiri acasa si una in oras cu prietenii mei dragi am avut o luna plina de doctori,de dentistii mai exact.Lungi plimbari pana la cluj,4 ore durand doar drumul,pentru o ameteala de dentist.Problmele au inceput luni...
Trebuia sa ma prezint la 4 in fata cabinetului.Cele 2 ore de drum le-am petrecut ascultand the calling/chilian/compact/vama veche/coldplay -tot ce suna bine si frumos.Am iesit din cabinet asa cum am intrat,razand.Cu parintii complet distrusii de chinul la care am fost supus la extractia nereusita,am continuat sa rad chiar si cand dintele meu se zbenguia sub clestele dentistului...bineinteles,asta a fost in prima zi.
Mi-a disparut zambetul dupa vreo cateva ore dupa anestezie+ un somn destul de sacait/sacadat.Diminetiile+ serile+amiezile au devenit chin,mai ales ca nu puteam manca nimic,nu mai zic ca aparatul dentar mi-a facut gura "ca noua" dupa doar 4 zile.
Am devenit o epava,o epava care plutea pe uscat prin nisipul mangaiat de praf strigand : aratate dracu odata,oricine,dar aratate.Da,bineinteles,nu s-a aratat,oricum nu ma simteam in stare sa-l vad.Ce pana mea,toti plecati,toti dusi,niciunul aici,nimeni la care sa ma plang,sa ii arat cat sufar,cat sunt de singur.Nu de asta aveam nevoie...aveam nevoie sa-mi dovedesc mie cine sunt,aveam nevoie sa ma trezesc,din nou.
Wake up!Au fost destui care m-au sunat sa vad ce fac,cum ma simt si daca am nevoie de ceva,dar eram prea orbit de "durere",care era doar in capul meu,eu am pus-o la superlativ,toate.
si Iata-ma,sunt aici razand ca in momentul intrarii pe usa stomatologului,explodand de increderea in mine si in El.N-a ramas nimic in plus de zis,a fost doar o cura sanatoasa de tot ce inseamna Lume,tot ce inseamna rautatea de afara,de opinii,parerii,decizi.O cura in care am fost stapan pe propria stare de spirit,o cura care mi-a aratat ca sunt Om.Da domnilor,sunt Om si sunt mandru de asta.Ca nu sunt ca voi.Ca nu TAC.Ca vreau ADEVARUL.Ca pot controla ce este in jurul meu si imi pot controla viata,ca pot sa fiu FERICIT atunci cand vreau,ca zbier.
M-am saturat,de voi,de toata rautatea si de oamenii care mi-au zis ca-s prost cand le-am zis ca vreau sa aflu adevarul si ca vreau sa fiu altceva decat cea ce sunteti voi.Nu societatea m-a respins pe mine,eu am respins-o pe ea,acea societate plina de ura,invidie,minciuna,rautate.Sunt multi in aceasta societate care raman acolo pentru ca le este frica de greutatea de a nu fii in ea.Voi unde sunteti?
Am invatat cat e de important sa ai incredere in tine,astfel putand face ORICE.M-ati auzit bine?ORICE!
Stati acolo in rutina voastra si priviti cum sunteti striviti.De ce nu faceti cea ce vreti?Va place ce sunteti?De ce sunteti asa muti?Sau orbi?Sau va faceti ca nu vedeti?Progresati cumva?Toate aceste bullshituri care ni se baga in fiecare zi pe gat.Uitati-va in jur,PROGRESATI?Vi se pare ca LUMEA progreseaza?Cand v-ati uitat ultima oara la stiri?Stiri...furturi,violuri,morti si politica+ natura- toate negative,natura moarta mai degraba...doar tampenii,vi se pare asta un progres?Vi se pare ca va duceti spre luminaaaaa?Spre BINE?Cum dracu sa ne ducem spre bine oamenii buni?Suntem (inclusiv eu) adesea/cateodata sau intotdeauna sclavii proprilor persoane.WAKE UP!
Puteti face orice domnilor,orice,dar trebuie sa deschideti ochii,pana nu e prea tarziu.Sa ii auziti pe cei care merita sa fie auziti,sa ii ascultati pe cei care merita ascultati.Suntem OAMENI si asta e un lucru important,puteti face orice daca va uitati INAUNTRU.
Nu cred ca progresam,ca ne indreptam spre bine daca stam si nu facem nimic,exact cum procedam in momentul de fata.
S-au intamplat atatea evenimente cat pentru o vacanta plus/minus 2 zile.Pe langa participarea la ziua mea de nastere in vreo 2 zile de musafiri acasa si una in oras cu prietenii mei dragi am avut o luna plina de doctori,de dentistii mai exact.Lungi plimbari pana la cluj,4 ore durand doar drumul,pentru o ameteala de dentist.Problmele au inceput luni...
Trebuia sa ma prezint la 4 in fata cabinetului.Cele 2 ore de drum le-am petrecut ascultand the calling/chilian/compact/vama veche/coldplay -tot ce suna bine si frumos.Am iesit din cabinet asa cum am intrat,razand.Cu parintii complet distrusii de chinul la care am fost supus la extractia nereusita,am continuat sa rad chiar si cand dintele meu se zbenguia sub clestele dentistului...bineinteles,asta a fost in prima zi.
Mi-a disparut zambetul dupa vreo cateva ore dupa anestezie+ un somn destul de sacait/sacadat.Diminetiile+ serile+amiezile au devenit chin,mai ales ca nu puteam manca nimic,nu mai zic ca aparatul dentar mi-a facut gura "ca noua" dupa doar 4 zile.
Am devenit o epava,o epava care plutea pe uscat prin nisipul mangaiat de praf strigand : aratate dracu odata,oricine,dar aratate.Da,bineinteles,nu s-a aratat,oricum nu ma simteam in stare sa-l vad.Ce pana mea,toti plecati,toti dusi,niciunul aici,nimeni la care sa ma plang,sa ii arat cat sufar,cat sunt de singur.Nu de asta aveam nevoie...aveam nevoie sa-mi dovedesc mie cine sunt,aveam nevoie sa ma trezesc,din nou.
Wake up!Au fost destui care m-au sunat sa vad ce fac,cum ma simt si daca am nevoie de ceva,dar eram prea orbit de "durere",care era doar in capul meu,eu am pus-o la superlativ,toate.
si Iata-ma,sunt aici razand ca in momentul intrarii pe usa stomatologului,explodand de increderea in mine si in El.N-a ramas nimic in plus de zis,a fost doar o cura sanatoasa de tot ce inseamna Lume,tot ce inseamna rautatea de afara,de opinii,parerii,decizi.O cura in care am fost stapan pe propria stare de spirit,o cura care mi-a aratat ca sunt Om.Da domnilor,sunt Om si sunt mandru de asta.Ca nu sunt ca voi.Ca nu TAC.Ca vreau ADEVARUL.Ca pot controla ce este in jurul meu si imi pot controla viata,ca pot sa fiu FERICIT atunci cand vreau,ca zbier.
M-am saturat,de voi,de toata rautatea si de oamenii care mi-au zis ca-s prost cand le-am zis ca vreau sa aflu adevarul si ca vreau sa fiu altceva decat cea ce sunteti voi.Nu societatea m-a respins pe mine,eu am respins-o pe ea,acea societate plina de ura,invidie,minciuna,rautate.Sunt multi in aceasta societate care raman acolo pentru ca le este frica de greutatea de a nu fii in ea.Voi unde sunteti?
Am invatat cat e de important sa ai incredere in tine,astfel putand face ORICE.M-ati auzit bine?ORICE!
Stati acolo in rutina voastra si priviti cum sunteti striviti.De ce nu faceti cea ce vreti?Va place ce sunteti?De ce sunteti asa muti?Sau orbi?Sau va faceti ca nu vedeti?Progresati cumva?Toate aceste bullshituri care ni se baga in fiecare zi pe gat.Uitati-va in jur,PROGRESATI?Vi se pare ca LUMEA progreseaza?Cand v-ati uitat ultima oara la stiri?Stiri...furturi,violuri,morti si politica+ natura- toate negative,natura moarta mai degraba...doar tampenii,vi se pare asta un progres?Vi se pare ca va duceti spre luminaaaaa?Spre BINE?Cum dracu sa ne ducem spre bine oamenii buni?Suntem (inclusiv eu) adesea/cateodata sau intotdeauna sclavii proprilor persoane.WAKE UP!
Puteti face orice domnilor,orice,dar trebuie sa deschideti ochii,pana nu e prea tarziu.Sa ii auziti pe cei care merita sa fie auziti,sa ii ascultati pe cei care merita ascultati.Suntem OAMENI si asta e un lucru important,puteti face orice daca va uitati INAUNTRU.
Nu cred ca progresam,ca ne indreptam spre bine daca stam si nu facem nimic,exact cum procedam in momentul de fata.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)